Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.

Sunt sufletul care ascultă sentimentele oamenilor și le oferă un spațiu în care se simt văzuți, înțeleși și acceptați. Îi însoțesc să își regăsească echilibrul, încrederea și bucuria de a trăi.

De-a lungul timpului am înțeles că, înainte de orice sfat, oamenii au nevoie să fie ascultați. Au nevoie de un loc în care să poată lăsa jos măștile, să vorbească fără teama de a fi judecați și să simtă că cineva le vede cu adevărat durerea, speranța și dorințele. În fiecare întâlnire pe care o am, încerc să ofer exact acest spațiu.

Nu cred că viețile oamenilor se schimbă prin cuvinte spectaculoase. Se schimbă atunci când cineva îi ascultă cu adevărat și le oferă curajul de a se întâlni cu propriile emoții. Am văzut oameni care au plecat mai liniștiți decât au venit, oameni care au prins curaj să ia o decizie importantă și oameni care au redescoperit speranța după ce au simțit că nu mai există nicio ieșire.

Cea mai mare bucurie a mea nu este să ofer răspunsuri. Este să văd momentul în care un om începe să își găsească propriile răspunsuri. Atunci știu că și-a regăsit puterea interioară.

Cred că fiecare om merită să fie văzut, ascultat și înțeles. Dacă prin prezența mea reușesc să aduc puțină liniște în sufletul cuiva, simt că îmi îndeplinesc menirea.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?

Puțini știu că sunt fascinată de magia Crăciunului. Pentru mine, această sărbătoare înseamnă mult mai mult decât lumini, brazi împodobiți sau cadouri frumos ambalate. Înseamnă emoție, apropiere, iubire și acel moment în care oamenii își deschid inimile cu mai multă ușurință.

Un alt lucru care îi surprinde pe cei care mă cunosc este relația pe care o am cu cărțile. Aproape toate cărțile pe care le cumpăr trec printr-o transformare. Le recartonez, înlocuiesc coperta moale cu una cartonată, realizată exact așa cum mi-o imaginez, iar pe cotor aleg să scriu doar numele autorului, fără titlul cărții. Biblioteca mea spune astfel o poveste despre oamenii care m-au inspirat, nu despre volumele pe care le-am adunat. Fiecare carte devine o piesă unică, creată cu răbdare și respect, ca și cum i-aș oferi o viață nouă.

Îmi place enorm să aleg și să pregătesc cadouri. Niciodată nu le cumpăr în grabă. Mă gândesc la omul care le va primi, la ceea ce îl face să zâmbească și la emoția pe care vreau să o simtă în clipa în care desface panglica. De multe ori petrec mai mult timp pregătind un cadou decât alegându-l, fiindcă fiecare detaliu transmite ceva din sufletul celui care dăruiește.

Privind în urmă, îmi dau seama că toate acestea au același numitor comun. Îmi place să ofer valoare lucrurilor și oamenilor. Să văd frumusețea ascunsă, să o scot la lumină și să o păstrez vie. Așa cum o carte primește o copertă nouă care îi protejează esența, cred că și oamenii înfloresc atunci când sunt priviți cu grijă, înțeleși și apreciați pentru ceea ce poartă în interior.

Dacă aș putea, aș păstra spiritul Crăciunului în fiecare zi a anului. Mi-aș dori ca oamenii să își ofere mai des timp, bunătate, îmbrățișări și cuvinte sincere. Sunt convinsă că lumea devine mai frumoasă ori de câte ori dăruim ceva ce nu poate fi cumpărat.

Poate acesta este firul care leagă toate lucrurile care mă definesc. Îmbrac o carte într-o copertă nouă, aleg un cadou cu grijă sau ascult un om cu toată atenția mea din același motiv: cred că ceea ce iubim merită păstrat frumos, iar ceea ce atinge inima unui om rămâne acolo mult după ce cuvintele sau obiectele au fost uitate.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?

Nu a fost un moment spectaculos și nici unul pe care l-am planificat. Nu au existat aplauze și nici o revelație care să îmi schimbe viața într-o clipă. A fost o zi obișnuită, în timpul unui seminar de dezvoltare personală, o zi care, fără să știu atunci, avea să îmi schimbe complet direcția.

Ascultam oamenii din jurul meu vorbind despre durerile, fricile și speranțele lor. În timp ce îi priveam, am realizat că nu eram atentă doar la cuvintele pe care le spuneau. Ascultam ceea ce simțeau. Observam emoțiile pe care încercau să le ascundă și liniștea dintre cuvinte. Atunci am înțeles că acolo se află adevărata poveste a fiecărui om.

În acel moment am simțit o liniște profundă. Pentru prima dată, nu mă întrebam ce ar trebui să fac cu viața mea. Simțeam că am găsit răspunsul. Am înțeles că ceea ce mă împlinește cu adevărat este să ascult sentimentele oamenilor și să le ofer un spațiu în care să se simtă văzuți, înțeleși și acceptați.

Am plecat de la acel seminar cu o singură certitudine: vreau să învăț tot ce pot despre sufletul uman. Am început să studiez funcționarea creierului, relația dintre conștient și subconștient, emoțiile și felul în care experiențele noastre ne modelează viața. Din aceeași chemare s-a născut și dorința de a scrie o carte despre sentimente, o carte care să fie alături de oameni în fiecare zi și să le amintească faptul că nu sunt singuri în ceea ce simt.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

Îmi amintesc perfect ziua în care am decis să încep să scriu cartea despre sentimente. Aveam în minte zeci de motive pentru care să mai aștept. Îmi spuneam că mai am de învățat, că nu sunt suficient de pregătită și că poate, peste câțiva ani, voi avea mai multă experiență și mai multă încredere.

Într-o seară am deschis o foaie și am rămas câteva minute privind o pagină albă. M-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă aș continua să amân. Răspunsul a venit imediat: oamenii care ar fi putut găsi alinare în acele pagini ar mai fi avut de așteptat.

Am început să scriu fără să caut perfecțiunea. Primul paragraf nu a fost extraordinar. Nici al doilea. Însă fiecare pagină scrisă mi-a oferit mai mult curaj decât toate îndoielile pe care le purtasem înainte.

Astăzi, privind în urmă, înțeleg că nu curajul apare înainte de primul pas. Curajul se construiește în timp ce mergi. Dacă aș fi așteptat momentul perfect, probabil că această carte ar fi rămas doar un vis. Alegând să încep, am descoperit că cele mai frumoase lucruri din viață se nasc atunci când ai încredere să faci primul pas.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Cel mai greu nu mi-a fost să încep să învăț și nici să aleg acest drum. Cel mai greu mi-a fost să spun cu voce tare că vreau să îmi dedic viața oamenilor și sentimentelor lor.

Mult timp am simțit că mai am nevoie de încă un curs, încă o certificare, încă o carte citită. Îmi spuneam că, atunci când voi ști suficient, voi avea și curajul să vorbesc despre ceea ce fac. Astăzi înțeleg că această convingere era doar o formă ascunsă a fricii.

Frica de a fi judecată.
Frica de a nu fi suficient de pregătită.
Frica de a nu dezamăgi.

Am descoperit însă că oamenii nu caută perfecțiunea. Ei caută autenticitatea. Nu au nevoie de cineva care să aibă toate răspunsurile, ci de cineva care să îi asculte cu adevărat și să îi înțeleagă.

În momentul în care am început să vorbesc despre ceea ce iubesc, să scriu și să împărtășesc ceea ce învățam, ceva s-a schimbat. Oamenii au început să îmi scrie că s-au regăsit în cuvintele mele, că au găsit speranță într-o pagină sau curaj într-o conversație.

Atunci am înțeles că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune. Este locul din care se nasc cele mai autentice legături dintre oameni.

Privind în urmă, pot spune cu toată sinceritatea că a meritat fiecare emoție și fiecare îndoială. Dacă aș fi ales să tac, multe dintre întâlnirile care mi-au schimbat viața nu ar fi existat niciodată.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău?

Unul dintre cele mai dăunătoare sfaturi pe care le aud este: „Fii puternic și mergi mai departe.”

La prima vedere pare un sfat încurajator. În realitate, îi învață pe oameni să își ascundă durerea, să își ignore emoțiile și să creadă că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune.

Ani la rând am întâlnit oameni care au făcut exact acest lucru. Au continuat să zâmbească, să muncească și să aibă grijă de ceilalți, în timp ce în interiorul lor se adunau tristețea, frica și neputința. Din exterior păreau puternici. În interior se simțeau tot mai singuri.

Din experiența mea, adevărata putere nu înseamnă să nu simți. Înseamnă să ai curajul să îți privești emoțiile fără să fugi de ele. Să le asculți, să le înțelegi și să descoperi ce încearcă să îți transmită.

Emoțiile pe care le ascundem nu dispar. Ele rămân în noi și, mai devreme sau mai târziu, găsesc o altă cale prin care să se facă auzite.

De aceea cred că vindecarea începe în momentul în care încetăm să ne luptăm cu ceea ce simțim și alegem să ne ascultăm cu blândețe. Pentru mine, adevărata putere nu înseamnă să mergi mai departe cu inima închisă, ci să ai curajul să o deschizi chiar și atunci când doare.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute?

Când simt că m-am blocat, primul lucru pe care îl fac este să mă opresc. Nu încerc să mă forțez să găsesc imediat o soluție și nici să mă conving că totul este în regulă. Am învățat că, de cele mai multe ori, blocajul apare atunci când sufletul încearcă să îmi spună ceva, iar eu sunt prea ocupată ca să îl ascult.

Îmi pregătesc o cicoare sau un ceai, aleg un loc liniștit și îmi ofer câteva minute doar pentru mine. Închid telefonul, respir adânc și îmi pun o întrebare care m-a ajutat de nenumărate ori: „Ce încearcă să îmi spună acest moment?”

Nu caut imediat răspunsul. Las liniștea să își facă loc. Apoi iau un caiet și încep să scriu. Nu mă interesează dacă frazele sunt frumoase sau dacă au sens. Scriu exact ceea ce simt, fără să mă judec și fără să încerc să controlez ceea ce apare.

De foarte multe ori, răspunsul vine singur. Nu l-am căutat cu disperare, mi-am oferit timp să mă ascult.

Am descoperit că liniștea este unul dintre cei mai buni profesori ai mei. Iar scrisul este locul în care mă întâlnesc cu mine însămi. De fiecare dată când fac acest lucru, plec cu mai multă claritate, mai multă pace și cu următorul pas deja conturat.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj, ce i-ai recomanda concret să facă?

I-aș spune să nu cheltuiască acei bani pe ceva care îi distrage atenția doar pentru câteva ore. I-aș recomanda să investească, înainte de toate, timp în întâlnirea cu el însuși.

Cu 50 de lei și-ar putea cumpăra o cafea sau un ceai, un caiet simplu și un pix. Apoi l-aș îndemna să meargă într-un parc, într-o pădure sau în orice loc în care se simte în liniște. Fără telefon. Fără notificări. Fără zgomot.

Acolo i-aș propune să răspundă sincer la trei întrebări: Ce simt cu adevărat? Ce mă ține pe loc? Care este cel mai mic pas pe care îl pot face chiar astăzi?

Cred că multe dintre răspunsurile pe care le căutăm nu sunt în afara noastră. Sunt deja în interiorul nostru. Doar că trăim atât de repede, încât nu ne mai oferim timp să le auzim.

La finalul zilei, i-aș spune să facă acel pas, oricât de mic ar părea. Un telefon pe care îl amână de mult timp. O conversație sinceră. O pagină scrisă. O programare. O decizie.

Viața nu se schimbă într-o singură zi prin gesturi spectaculoase. Se schimbă prin pașii mici pe care alegem să îi facem atunci când avem curajul să ne ascultăm și să acționăm.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii?

Am citit multe cărți despre psihologie, dezvoltare personală și funcționarea minții umane, însă aceasta a fost una dintre puținele care m-a făcut să privesc omul dincolo de ceea ce spune și de ceea ce arată la exterior. M-a învățat că fiecare dintre noi poartă o lume interioară complexă, iar multe dintre răspunsurile pe care le căutăm se află deja în noi, chiar dacă nu suntem conștienți de ele.

Cartea m-a ajutat să înțeleg că emoțiile nu apar întâmplător. Fiecare sentiment are un sens și un mesaj. Frica vorbește despre ceea ce este important pentru noi. Tristețea ne arată ce avem nevoie să vindecăm. Bucuria ne amintește cine suntem atunci când trăim în acord cu sufletul nostru.

Din acel moment nu am mai încercat să caut soluții rapide pentru oameni. Am început să îi ascult diferit. Să fiu atentă nu doar la cuvintele lor, ci și la tăceri, la gesturi și la emoțiile ascunse în spatele fiecărei povești.

Această carte nu mi-a oferit doar informații. Mi-a schimbat perspectiva asupra naturii umane și mi-a confirmat că cea mai importantă abilitate pe care o poate avea un om este capacitatea de a asculta cu adevărat.

Cred că tocmai această schimbare de perspectivă m-a condus spre ceea ce fac astăzi și m-a inspirat să scriu o carte despre sentimente. Îmi doresc ca fiecare pagină pe care o scriu să îi ajute pe oameni să își înțeleagă mai bine propria lume interioară și să descopere că fiecare emoție poate deveni un pas către vindecare și transformare.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant?

În telefonul meu există o notiță pe care o deschid aproape în fiecare zi. Se numește simplu: „Idei”. Acolo notez orice îmi atinge sufletul: o propoziție auzită întâmplător, o întrebare care mă pune pe gânduri, o reflecție, un sentiment, o idee pentru o carte sau un curs.

Am învățat că inspirația nu vine atunci când o aștepți, ci atunci când o primești. Dacă nu o notezi în clipa în care apare, de multe ori pleacă la fel de repede cum a venit.

Dacă ar fi să recomand un singur obicei oricui își dorește să creeze constant, acesta ar fi: păstrează mereu un loc în care să aduni scânteile de inspirație. Marile proiecte nu se nasc dintr-o singură idee genială, ci din sute de gânduri mici, adunate cu răbdare în fiecare zi.

„Ideile sunt asemenea sentimentelor: dacă le asculți la timp, îți schimbă viața. Dacă le ignori, trec pe lângă tine în tăcere.”

„Colecționez mai puțin lucruri și mai mult sens. Adun povești, sentimente, întrebări și oameni care lasă urme frumoase în suflet. Din ele se nasc cărțile pe care le scriu și felul în care aleg să trăiesc.”

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi?

Dacă ar fi să recomand un singur autor care mi-a influențat profund felul de a înțelege omul, acela ar fi Carl Gustav Jung.

Nu îl admir doar pentru ceea ce a scris, ci pentru felul în care a avut curajul să privească dincolo de ceea ce este vizibil. El nu a încercat să reducă omul la comportamente sau la explicații simple. A căutat să înțeleagă sufletul, simbolurile, inconștientul și legătura profundă dintre experiențele noastre și ceea ce devenim.

Citindu-l, am înțeles că fiecare om poartă în interior o poveste care nu poate fi văzută la prima întâlnire. De multe ori, ceea ce spunem este doar o mică parte din ceea ce simțim cu adevărat. În spatele fiecărei frici există o experiență. În spatele fiecărei reacții există o emoție. În spatele fiecărei emoții există o nevoie care așteaptă să fie înțeleasă.

Acesta este motivul pentru care revin mereu la cărțile lui. Nu pentru a găsi răspunsuri definitive, ci pentru că fiecare lectură îmi oferă întrebări noi și mă invită să privesc omul cu mai multă răbdare și mai multă compasiune.

Astăzi, când ascult un om, nu mă grăbesc să ofer soluții. Încerc mai întâi să îi înțeleg lumea interioară. Cred că aceasta este una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-am primit de la Jung și una dintre valorile care mă însoțesc în fiecare conversație și în fiecare pagină pe care o scriu.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Cea mai grea decizie din ultimii ani nu a fost legată de un loc de muncă sau de o schimbare materială. A fost decizia de a-mi urma chemarea și de a-mi dedica viața cunoașterii sufletului uman.

În momentul în care am ales acest drum, am știut că voi avea nevoie de răbdare, disciplină și foarte mult studiu. Nu exista nicio garanție că voi reuși. Exista doar convingerea că aceasta este direcția în care trebuie să merg.

Am început să studiez funcționarea creierului, relația dintre conștient și subconștient, emoțiile, psihologia relațiilor și tot ceea ce mă putea ajuta să înțeleg omul în profunzime. Fiecare curs, fiecare carte și fiecare experiență au devenit o cărămidă la temelia drumului meu.

În același timp, am luat o altă decizie importantă: să nu păstrez ceea ce învăț doar pentru mine. Am început să scriu. La început au fost câteva gânduri și reflecții. Apoi au devenit pagini, iar paginile s-au transformat într-o carte despre sentimente.

Privind în urmă, îmi dau seama că aceasta a fost una dintre cele mai importante alegeri din viața mea. Nu doar pentru că mi-a schimbat direcția profesională, ci pentru că m-a apropiat de ceea ce sunt cu adevărat.

Astăzi simt că fiecare om pe care îl ascult, fiecare pagină pe care o scriu și fiecare emoție pe care o înțeleg confirmă că am făcut alegerea potrivită. Uneori, cele mai grele decizii sunt și cele care ne aduc cel mai aproape de sensul vieții noastre.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj?

Mult timp am crezut că oamenii curajoși sunt cei care nu simt frică. Îi priveam cu admirație și îmi imaginam că ei au ceva ce eu nu aveam. Credeam că într-o zi va veni și momentul în care frica va dispărea și voi putea face tot ceea ce îmi doresc.

Astăzi știu că adevărul este cu totul altul.

Curajul nu apare atunci când frica dispare. Curajul apare atunci când alegi să mergi înainte, chiar dacă frica este încă acolo.

Am simțit acest lucru de fiecare dată când am început ceva nou. Când am ales să studiez psihologia și emoțiile umane. Când am hotărât să scriu prima pagină din cartea mea. Când am început să vorbesc oamenilor despre ceea ce simt și despre ceea ce învăț.

Frica nu a dispărut niciodată complet. Era acolo, șoptindu-mi că poate nu sunt suficient de pregătită sau că poate nu voi reuși. Diferența este că, într-o zi, am ales să nu o mai las să decidă în locul meu.

Am înțeles că frica nu este un dușman. De multe ori, ea apare exact înaintea celor mai importante schimbări din viața noastră. Ea ne arată că urmează să ieșim din zona cunoscută și să devenim o versiune nouă a noastră.

Astăzi nu mă mai întreb dacă îmi este frică. Mă întreb dacă ceea ce urmează să fac este important pentru sufletul meu. Dacă răspunsul este „da”, merg înainte, chiar și cu emoții.

Acesta este, pentru mine, adevăratul curaj.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții?

Pentru mine, a merge înainte fără garanții înseamnă să aleg acțiunea înaintea perfecțiunii.

Nu aștept să simt că sunt pregătită sută la sută. Nu aștept să dispară toate îndoielile și nici să primesc confirmarea că voi reuși. Am învățat că, dacă aș face acest lucru, probabil nu aș începe niciodată.

Atunci când simt că un lucru este important, fac primul pas. Citesc încă o pagină. Mă înscriu la încă un curs. Scriu încă un capitol. Port încă o conversație. Continui să învăț și să construiesc, chiar dacă nu văd încă întreaga imagine.

Viața mi-a arătat că drumul nu devine clar înainte să pornești. El se luminează pe măsură ce înaintezi.

Cred că diferența dintre omul care își urmează visurile și cel care rămâne pe loc nu este lipsa fricii sau talentul. Diferența este că unul face primul pas, iar celălalt continuă să aștepte momentul perfect.

Eu am ales să nu mai aștept. Prefer să învăț din pașii pe care îi fac decât să regret pașii pe care nu i-am făcut niciodată.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Dacă ai ajuns până la această pagină, cred că nu este o întâmplare. Poate că de mult timp porți în suflet un vis despre care vorbești doar cu tine. Poate există un proiect pe care îl amâni, o decizie pe care încă nu ai avut curajul să o iei sau o schimbare pe care o aștepți de prea mult timp. Știu cum este să simți că mai ai nevoie de puțin timp, de mai multă experiență sau de încă o confirmare înainte de a începe. Și eu am trecut prin aceste momente.

Ani la rând am crezut că va veni ziua în care mă voi simți complet pregătită. Că voi avea suficiente cunoștințe, suficientă încredere și suficiente răspunsuri. Am descoperit însă că acel moment nu există. În schimb, există un moment în care alegi să faci primul pas, chiar dacă încă îți este teamă. Acolo începe, de fapt, schimbarea.

Când am început să studiez sufletul uman, nu știam unde mă va duce acest drum. Când am început să scriu, nu aveam certitudinea că paginile mele vor ajunge vreodată în mâinile cuiva. Tot ce aveam era convingerea că ceea ce simțeam merita împărtășit. Privind în urmă, îmi dau seama că cele mai importante lucruri din viața mea s-au născut în momentele în care am ales să acționez înainte de a avea toate garanțiile.

De aceea, permisiunea pe care vreau să ți-o ofer este una simplă: dă-ți voie să începi înainte să te simți pregătit. Dă-ți voie să înveți pe parcurs, să greșești, să te ridici și să continui. Nu căuta perfecțiunea, pentru că ea amână de multe ori cele mai frumoase începuturi. Caută autenticitatea, iar restul se va construi pas cu pas.

Cred cu toată inima că fiecare om are un dar pe care numai el îl poate oferi lumii. Poate este un cuvânt care va aduce speranță, o idee care va inspira, o îmbrățișare care va vindeca sau o decizie care va schimba destinul unei alte persoane. Nu știm niciodată cât de departe poate ajunge un gest făcut din inimă. Tocmai de aceea, nu lăsa frica să decidă în locul tău.

Toate răspunsurile se descoperă pe parcursul drumului. Ceea ce porți acum în inima ta este deja suficient pentru a aduce valoare unor oameni care au nevoie exact de darul tău. Iar lumea devine mai bogată de fiecare dată când alegi să îți urmezi chemarea.

„În fiecare zi sunt aici cu tine. Mereu.”